Cultură de alun de copac
Alunul asemănător copacului este o plantă destul de rară, care se distinge prin lemn durabil și atractiv. În mediul natural, poate fi găsit doar în zonele la care accesul omului este limitat. De aceea cultura este inclusă în Cartea Roșie.
Particularități
Alunul asemănător copacului, cunoscut și sub numele de nuc turcesc, crește ca un copac normal, nu ca un arbust. În mediul natural, înălțimea sa poate ajunge la 30 de metri, iar la latitudini interne, dimensiunea standard nu depășește de obicei 8 m. Trebuie remarcat faptul că acesta este un ficat lung destul de impresionant, a cărui durată de viață poate fi de până la 200 de ani.
O trăsătură distinctivă a culturii este prezența frunzișului în formă de con, precum și a unui trunchi maro. Frunzele ating o lungime de 12 cm, o lățime de 9 cm și se caracterizează printr-o formă unică. Lăstarii se disting printr-o nuanță cenușie, mugurii sunt alungiți. Sistemul de rădăcină larg oferă o capacitate excelentă de a extrage umiditatea din sol.
Frunzele se caracterizează printr-o nuanță verde și o păstrează până la sfârșitul toamnei, ceea ce face din cultura și un excelent element decorativ. Înflorirea începe destul de devreme, primăvara devreme.
Printre calitățile pozitive ale alunului se numără următoarele:
- capacitate excelentă de a face față condițiilor climatice, datorită cărora copacul poate crește chiar și în cele mai dificile regiuni;
- un număr mare de fructe în fiecare an;
- nucile aparțin categoriei de alimente dietetice;
- durabilitatea arborelui îi permite să fie folosit ca stoc de alune.
Principalul dezavantaj al acestui tip de nucă este prezența fructelor mici cu o coajă suficient de puternică. În plus, copacii sunt foarte înalți, ceea ce face procesul de recoltare mult mai dificil. Primele fructe după plantare pot fi văzute abia după 7 ani.
Semințele de alun de copac, cu utilizare regulată, au un efect pozitiv asupra sănătății umane. Nucile sunt bogate în proteine, grăsimi sănătoase și o gamă întreagă de vitamine și minerale. De aceea produsul ajută la creșterea nivelului de hemoglobină și la întărirea imunității, are un efect pozitiv asupra metabolismului, promovează eliminarea mucoasei din bronhii, reglează nivelul hormonal și dizolvă nisipul din rinichi. În plus, nucile sunt folosite de bărbați pentru a îmbunătăți potența și a restabili țesutul hepatic.
Condiții de creștere
Locul ideal pentru cultivarea alunului este silvostepa, precum și pădurile de munte și marginile pădurii. Acest lucru creează nivelul optim de umiditate și temperatură, ceea ce contribuie la o creștere mai eficientă și mai rapidă a copacului. În plus, puteți vedea nuca de urs lângă râuri, precum și în locuri care se caracterizează prin niveluri ridicate de umiditate.
Cele mai optime pentru această cultură sunt solurile calcaroase. În același timp, copacul nu tolerează solul compactat, deoarece nu poate primi cantitatea necesară de nutrienți de la acesta.
Proprietățile unice ale acestei plante îi permit să crească rapid chiar și în condiții de umbră. Se simte bine lângă fag, stejar și arțar. Este capabil să facă față temperaturilor extrem de scăzute, prin urmare este excelent pentru creștere chiar și în regiunile nordice.
Plantarea și plecarea
Plantarea răsadurilor se efectuează de obicei la începutul lunii septembrie, iar plantele care se disting prin prezența unui sistem de rădăcină închisă prezintă cea mai mare rată de supraviețuire. Pentru a preveni moartea tinerilor, ar trebui să alegeți cel mai fertil teren cu drenaj excelent.
Dacă zona este situată pe un sol nisipos, atunci va fi necesar să adăugați compost sau materie organică în mod regulat pentru o valoare nutritivă mai mare. Ar trebui să existe un spațiu de 5 metri sau mai mult între alunul, ceea ce este suficient pentru creșterea activă a copacului.
Pentru a obține un rezultat optim, la plantare, este necesar să se efectueze lucrări pregătitoare, care constă în următoarele:
- este săpată în prealabil o groapă, a cărei adâncime este de aproximativ 50 cm;
- se introduc în pământ câteva kilograme de humus și diverse îngrășăminte, care sunt concepute pentru a oferi viitorului arbore toți nutrienții necesari;
- locul este umezit în prealabil, ceea ce va permite plantei să primească o cantitate suficientă de umiditate pentru creștere în viitor.
Înainte de plantare, rădăcinile copacilor trebuie tăiate și umezite cu lut. Acest lucru crește foarte mult șansele de supraviețuire a culturii. După plantare, trebuie efectuată o udare bună, iar cercul trebuie, de asemenea, mulci. Printre principalele avantaje ale acestui proces se numără următoarele:
- menținerea nivelului de umiditate și consistența optimă a solului;
- prevenirea supraîncălzirii și înghețului plantei, care este deosebit de importantă pentru regiunile reci;
- prevenirea eroziunii solului;
- contribuind la apariția unui sistem radicular mai puternic.
Răsadurile tinere ale culturii vor putea să prindă rădăcini dacă respectați cu strictețe regulile de plantare:
- nu trebuie să crească alți copaci sau arbuști pe o rază de 5 m de la fiecare răsad;
- cel mai bine este să turnați pietricele în groapă;
- drenajul este închis cu scoarță;
- utilizarea gunoiului de grajd putrezit va avea un efect pozitiv asupra stării solului;
- adăugați puțin superfosfat și cenușă în sol, ceea ce va afecta pozitiv capacitatea nutritivă a solului;
- acoperiți rădăcinile cu pământ fertil și humus.
Îngrijirea culturii nu aduce probleme, deoarece planta este capabilă să facă față condițiilor extreme. Îngrijirea adecvată presupune eliminarea constantă de buruieni, slăbirea solului pentru a se asigura că rădăcinile este furnizată cantitatea optimă de oxigen, precum și furnizarea de apă și îngrășăminte.
Pentru prima dată, udarea unui răsad este necesară la 7 zile după plantare. În viitor, udarea se efectuează în fiecare lună. Fiecare copac are nevoie de 30 de litri de apă, iar în perioadele uscate este necesar să se hidrateze mult mai des. La începutul vieții plantei, este necesar să vă asigurați că pământul nu se usucă, altfel acest lucru poate afecta negativ creșterea.
Unul dintre cei mai importanți pași în îngrijire este hrănirea, care se face la începutul primăverii.
O opțiune excelentă ar fi introducerea a 50 g de nitrat de amoniu sub pom, ceea ce face posibilă stimularea coacerii fructelor. În toamnă, este, de asemenea, necesar să se hrănească, iar îngrășămintele cu potasiu sunt ideale pentru aceasta.
Tăierea se face cel mai bine primăvara, înainte de începerea sezonului de creștere. O caracteristică distinctivă a acestor copaci este că au nevoie doar de tăiere sanitară. Îndepărtarea buruienilor va ușura tăierea rădăcinilor.
Piulița de urs nu are nevoie de protecție pentru iarnă. Acest copac este renumit pentru rezistența sa la îngheț și la schimbări bruște de temperatură. Dacă doriți, puteți oferi protecție pentru puieții tineri, care sunt acoperiți cu un material de acoperire. O alegere excelentă pentru aceasta ar fi folie de plastic obișnuită.
Reproducere
În condiții naturale, arborele se înmulțește prin creșterea rădăcinilor sau semințe. În ceea ce privește grădinăritul, fermierii preferă următoarele metode de creștere a alunului de copac.
- Stratificare cu arc. Imediat cu debutul primăverii, lăstarii se îndoaie, după care se încadrează într-o gaură săpată la o adâncime de 15 cm.În acest caz, partea superioară trebuie să rămână neapărat deasupra nivelului solului, iar partea de tijă este fixată cu cleme. Până în toamnă, puteți vedea deja rădăcinile pe ea. Această parte este separată de arborele-mamă și transplantată într-o altă locație.
- Descendenți. Creșterea tânără crește din rădăcini de alun, iar după 3 ani de la răsărire, poate fi folosită pentru plantare. Pentru a face acest lucru, descendenții sunt despărțiți, separați de sistemul principal de rădăcină cu un topor și transplantați în locul desemnat.
- Vaccinări. Acest lucru se poate face numai cu o versiune a plantei care crește în condiții naturale, deoarece nu are descendenți. Butașii se efectuează în martie, iar înmugurirea se efectuează în septembrie.
Majoritatea grădinarilor spun că cel mai bun moment pentru a obține o altoi este în mijlocul verii. În această perioadă se remarcă rata excelentă de supraviețuire a materialelor de altoire și ele se îmbină remarcabil între ele.
O altă metodă de reproducere este împărțirea tufișului. Aceasta este o metodă destul de simplă, care implică săparea sistemului radicular al plantei și împărțirea lui în jumătate, astfel încât fiecare să aibă propriile rădăcini. Acum alunul poate fi transplantat în alt loc, iar rădăcinile sunt cel mai bine tratate în prealabil cu o soluție de permanganat de potasiu. Acest lucru va permite dezinfecția pentru a proteja împotriva bolilor infecțioase și fungice.
Prin urmare, alunul de copac este un copac peren care are o recoltă bogată și poate germina în toate condițiile. Acesta este ceea ce simplifică foarte mult procesul de creștere a unei culturi pentru grădinari.
Comentariul a fost trimis cu succes.