- Autorii: Plekhanova M.N., Kondrikova A.V. (VNIIR numit după N.I. Vavilov)
- A apărut la traversare: Turchaninova 21-5 x Kamchatskaya 101
- Sinonime de nume: Morena
- Anul aprobarii: 1995
- Tip de crestere: mijlocii
- Descrierea tufișului: rar
- Înălțimea tufișului, m: 1,7
- Evadări: gros, fara pubescenta
- Frunze: mare, verde strălucitor, lanceolate cu baza în formă de pană
- Transportabilitate: bun
Una dintre cele mai utile fructe de pădure care completează rezerva de vitamine din organism este caprifoiul. Atunci când alegeți un soi pentru cultivare, ar trebui să acordați atenție unui soi dovedit, cu o istorie lungă, care nu necesită tehnici agricole complexe. Morena poate deveni așa.
Istoricul reproducerii
Caprifoiul Morenei este rezultatul muncii biologilor stației experimentale Pavlovsk a V.I. Vavilov. Autorii acestui soi sunt crescătorii autohtoni A.V. Kondrikova și M.N. Plekhanova. Rezultatul a fost obținut prin încrucișarea a două soiuri: Turchaninov 21-5 și Kamchatskaya 101. După mulți ani de teste de soiuri, Morena în 1995 a fost inclusă în Registrul de stat al realizărilor de reproducere. Culturile de fructe de pădure pot crește productiv în orice regiune a țării.
Descrierea soiului
Morena este un arbust îndesat de mărime medie, cu o coroană rotunjită, care este ușor îngroșată cu frunziș verde strălucitor. Arbustul compact se caracterizează prin lăstari groși, ușor curbați, de culoare verde-maroniu, fără pubescență. În condiții favorabile, caprifoiul crește până la o înălțime de 150-170 cm.Lățimea coroanei ajunge și la 150-170 cm.Ciclul de viață al arbustului este de 30-35 de ani, dar fructificarea productivă durează 20-25.
Tufa înflorește la sfârșitul lunii mai. Coroana compactă este acoperită cu flori gălbui, plăcut parfumate. Datorită frumuseții sale incredibile în timpul înfloririi, caprifoiul Morena este decorativ și este utilizat pe scară largă în designul peisajului.
Caracteristicile fructelor
Caprifoiul cu maturare timpurie este o specie cu fructe mari. Pe un tufiș adult, boabele cresc cântărind mai mult de 1-1,3 g, dar uneori greutatea ajunge la 3,5 grame. Forma fructului este alungită, în formă de ulcior, cu o tuberozitate pronunțată a suprafeței. O trăsătură caracteristică este unidimensionalitatea boabelor. Fructele coapte capătă o culoare albastru-albăstruie. Coaja boabelor este densă, dar nu aspră, acoperită cu un strat de ceară.
O varietate multifuncțională care face dulceață delicioasă și băutură de fructe. Recolta recoltată poate fi transportată cu ușurință și poate fi depozitată o perioadă de timp.
Calități gustative
Boabele au un gust grozav. Pulpa fructului se caracterizează printr-o consistență delicată, cărnoasă și suculentă. Gustul este armonios, dulce-acrișor, fără amărăciune, completat de o aromă plăcută, dar blândă. Boabele-ulcioare se păstrează pe tulpini scurte, fără să se prăbușească chiar și după coacere completă. Avantajul soiului este compoziția bogată a pulpei, care are cel mai mare conținut de magneziu în comparație cu alte soiuri de caprifoi.
Coacerea și fructificarea
Moraine este un caprifoi care se maturizează timpuriu. Cultura de început poate fi observată la 3 ani de la plantare. Tufa dă fructe în mod constant, anual. Fructele de pădure sunt gustate de la jumătatea lunii iunie. Apogeul fructificării are loc în a treia decadă a lunii iunie - prima săptămână a lunii iulie. Perioada de coacere a fructelor este ușor prelungită.
Randament
Tufa dă randamente bune: indicatorul este evaluat ca fiind peste medie. Cu îngrijire adecvată și condiții meteorologice favorabile, 1 arbust pe sezon poate produce până la 2 kg de fructe de pădure utile. Fermierii comerciali de caprifoi pot conta pe 53,3 chintale pe hectar de sol.
Autofertilitatea și nevoia de polenizatori
Caprifoiul Morenei este autofertil, prin urmare are nevoie de culturi donatoare suplimentare. Ca polenizatori, sunt potrivite soiurile care înfloresc în același timp cu Morena. Cele mai bune soiuri de polenizare includ Viola și Blue Spindle. În plus, plantarea de caprifoi Kamchadalka, Malvina, Blue Bird și Amfora în apropiere va fi eficientă.
Creștere și îngrijire
Plantarea caprifoiului este recomandată în septembrie. Acest lucru se datorează sezonului de creștere timpuriu al culturii. Primăvara, până la jumătatea lunii martie, plantarea se efectuează exclusiv în regiunile sudice. Răsadul este selectat cu lăstari elastici și un sistem radicular dezvoltat. Distanța dintre tufișuri ar trebui să fie de 1,5-2 metri. Pentru o polenizare productivă, soiurile donatoare sunt plantate pe partea vântului.
Soiul nu este capricios, prin urmare, nu necesită tehnologie agricolă intensivă, dar este necesar să se efectueze măsuri standard: udare, hrănire, modelare a coroanei, îndepărtarea ramurilor uscate, umflarea solului, măsuri preventive împotriva bolilor, pregătirea pentru îngheț.
Când creșteți caprifoiul Morena, merită să ne amintim că cultura are nevoie de udare regulată, mai ales dacă vara este uscată și, de asemenea, reacționează pozitiv la hrănirea cu complexe organice. Pentru ca solul să ia bine îngrășămintele și umezeala, se recomandă să-l slăbiți în mod regulat, să-l pliviți și să îl curățați de resturi și buruieni. Fertilizarea, ca și formarea coroanei, se efectuează începând cu al treilea an de creștere a arbustului. Tăierea anti-îmbătrânire (înlăturarea anuală a 2-3 lăstari vechi) începe să se efectueze din al 7-lea an de viață al caprifoiului.
Rezistența la boli și dăunători
Datorită imunității sale bune, planta este rezistentă la multe boli și dăunători. Cel mai vulnerabil caprifoi la mucegaiul praf, care va ajuta la prevenirea fungicidelor. În plus, planta este atacată de fluturele de vierme, acarienul păianjen și insecta solz, care poate fi eliminată prin pulverizare cu preparate insecticide.
Rezistența la iarnă și nevoia de adăpost
Rezistența la îngheț a culturii de boabe este peste medie. De aceea, caprifoiul tolerează cu ușurință înghețurile, precum și înghețurile de întoarcere de primăvară. Arbustul nu are nevoie de adăpost pentru perioada de iarnă; este suficient să se efectueze mulcirea profundă, acoperind zona rădăcinii cu un strat dens de mulci (paie, frunze căzute).
Locație și cerințe de sol
Morena este o cultură care iubește soarele, lumina și căldura, așa că ar trebui să fie cultivată în partea de sud a sitului, unde nu există vânt rece, curenți și umbră puternică. Morena preferă solurile afanate, respirabile, permeabile la umiditate, hrănitoare și ușor acide, bine umplute cu îngrășăminte organice. Aproape orice sol este potrivit pentru culturile de fructe de pădure, cu excepția gresiilor, pe care randamentul caprifoiului este redus.